- efervescénţã
- s. f., g.-d. art. efervescénţei; pl. efervescénţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
efervescenţă — EFERVESCÉNŢĂ, efervescenţe, s.f. Degajare rapidă şi zgomotoasă a unui gaz într o masă lichidă, datorită unei reacţii chimice sau fizice. ♦ fig. Agitaţie, frământare, fierbere. – Din fr. effervescence. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
efervescent — EFERVESCÉNT, Ă, efervescenţi, te, adj. (Despre lichide) Care dezvoltă cu putere gaze în cursul unei reacţii chimice. ♦ fig. Agitat, frământat; clocotitor. – Din fr. effervescent, lat. effervescens, ntis. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa … Dicționar Român
efervescént — adj. m., pl. efervescénţi; f. sg. efervescéntã, pl. efervescénte … Romanian orthography
clocoti — CLOCOTÍ, clocotesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre lichide) A fierbe cu clocote. ♦ (Despre ape, râuri, şuvoaie) A se agita puternic şi zgomotos. 2. fig. (Despre oameni sau despre sentimentele, pasiunile, gândurile lor) A ajunge la un înalt grad de… … Dicționar Român
combustie — COMBÚSTIE, combustii, s.f. Ardere. – Din fr. combustion, lat. combustio. Trimis de hai, 09.07.2004. Sursa: DEX 98 COMBÚSTIE s. v. ardere. (Corp care întreţine combustie.) Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime combústie s. f. (sil. ti… … Dicționar Român
ebuliţie — EBULÍŢIE, ebuliţii, s.f. (livr.) Fierbere. – Din fr. ébullition. Trimis de toknowro, 22.09.2003. Sursa: DEX 98 EBULÍŢIE s. v. fierbere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ebulíţie s. f. (sil. ţi e) … Dicționar Român
fierbe — FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. intranz. şi tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acţiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafaţă. ♢ intranz.… … Dicționar Român
stinge — STINGE, sting, vb. III. 1. tranz. A face să nu mai ardă, a opri din ardere focul sau obiectele care ard. ♢ expr. (absol.) Bea de stinge = e foarte beţiv. ♦ refl. (Despre foc sau obiecte care ard) A înceta de a arde; a se distruge, a se trece, a… … Dicționar Român